Astăzi, când reţelele de socializare au dus la apariţia unei noi ere a interacţiunii, prietenii de pe Facebook au devenit absolut necesari. Dar, de fapt, cine sunt prietenii mei?

Mai întâi, să ne întoarcem până în antichitatea greacă (oricum, de la anticii greci nimic nu este nou sub soare) şi teoria sa despre prietenie. Aristotel admitea trei tipuri de prietenie: cea bazată pe interes (vă mai amintiţi de conceptul de mutualitate?), cea întemeiată pe plăcere (atunci când te bucuri de compania unei alte persoane) şi ce fondată pe virtute.

Ultima dintre ele era considerată cea mai înaltă formă de prietenie, în care două fiinţe sunt deopotrivă bune, adică sunt indivizi virtuoşi din punct de vedere moral. Fiecare dintre cei doi prieteni iubeşte binele în persoana sa şi ce e bine la prietenul său. Prietenii împărtăşesc aceeaşi înţelegere a binelui şi a desăvârşirii vieţii, ajutându-se unul pe celălalt în împlinirea unei asemenea vieţi. Însă asemenea relaţii cer timp, familiaritate, încredere, grijă reciprocă şi, desigur, virtute.

Bun, odată actualizată această„teorie a prieteniei”, avem de răspuns la o întrebare foarte importantă: ce fel de prieteni sunt cei din reţelele de socializare?

În acest mediu, prieteniile se definesc pe baza plăcerii şi a interesului. Dar cu virtutea cum rămâne? Sincer, mă tem că nu o putem găsi aici. Şi atunci, de ce ne mai facem prieteni pe Facebook? Cine sunt, de fapt, aceşti prieteni? De câţi avem nevoie ca să ne simţim confortabil? Şi, până la urmă, câţi dintre ei ne sunt într-adevăr prieteni?

Pentru a afla mai multe despre prietenii din reţelele de socializare şi modul în care oamenii înţeleg acest concept în general, am întreprins o anchetă, apelând la un eşantion de 2.713 de subiecţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani. Desigur, studiul nu este reprezentativ pentru întreaga comunitate Facebook, care este imensă, cel puţin din punctul de vedere al numărului de utilizatori activi. Însă îl puteţi considera drept o temă de gândire care se porneşte de la conceptele de „prieten” şi „prietenie” şi modul în care acestea sunt înţelese în reţelele de socializare.

Prima întrebare a anchetei a vizat numărul de prieteni pe care respondenţii îl au în reţelele de socializare, precum şi detalii despre calitatea acestora. Media prietenilor s-a ridicat la 137/utilizator, cei mai mulţi fiind colegi şi foşti colegi (de serviciu, de şcoală etc.), în proporţie de 83%, diferiţi alţi cunoscuţi care lucrează în acelaşi domeniu (64%) şi… necunoscuţi – 42%. Da, necunoscuţii ne pot fi prieteni în reţelele de socializare!

Un atitudine prietenească cel puţin bizară o reprezintă modul în care sunt tratate mesajele pe care le primesc de la cei din reţea. Astfel, întrebaţi dacă, în spaţiul virtual, au ignorat/trecut cu vederea vreodată mesajele prietenilor (cu ajutorul opţiunii „Hide” din Facebook), cei mai mulţi dintre subiecţi (89%) au dat un răspuns afirmativ. Deci, suntem prieteni, dar nu mă interesează ce scrii tu acolo, aşa că mă fac că nu le văd. Destul de evident, nu?

De unde oare acest comportament? Motivele sunt variate: „deoarece nu-mi plac prietenii mei” (32%), „pentru că încarcă imagini cu copiii lor, iar eu nu pot avea aşa ceva şi asta mă deranjează” (42%), „fiindcă sunt prea multe mesaje despre diversele jocuri pe care le practică on-line” (precum Farmville) (28%), „pentru că scriu mereu cu majuscule şi cu prea multe semne de exclamare” (18%), „deoarece postează prea mult” (63%).

Atunci când au fost întrebaţi dacă au remarcat cumva vreo aplicaţie suspectă care ar fi putut „să-şi facă de cap” pe zidul prietenilor (de genul celor care promit ajutor în aflarea „numărului de vizitatori ai profilului”, „a clicurilor de pe…”), cea mai mare parte a celor intervievaţi (87%) a recunoscut că a remercat acest tip de mesaje. Însă prietenia are limite, nu? Doar 43 de procente dintre aceşti vigilenţi respondenţi şi-au avertizat prietenii cu privire la „aplicaţiile false”, în vreme ce restul de 57% nu a făcut-o.

De ce? Cea mai frecventă explicaţie – în 68% dintre cazuri – a fost subiecţii că nu ştiau că e vorba de o aplicaţie falsă şi că, mai mult, au încercat-o la rândul lor (ajutând, de fapt, la răspândirea ei). Pe locurile următoare în clasamentul explicaţiilor s-au plasat: lipsa de timp (25%) şi dezinteresul (7%).

Ultima întrebare a anchetei s-a referit la modul în care îşi protejează sistemele şi datele în reţelele sociale, mai precis, dacă utilizează sau nu o soluţie de securitate atunci când se conectează la Facebook. 93 de procente au răspuns negativ (nu au nevoie de aşa ceva sau nu ştiu că există aşa ceva), ceea ce înseamnă, de fapt, o expunere aproape totală a conturilor.

Până la următorul studiu, aveţi grijă de voi (atât cei din viaţa reală, cât şi din cea virtuală) şi… socializaţi în siguranţă!

Notă: Toate numele de produse şi companii menţionate în acest articol sunt folosite doar pentru identificare, acestea fiind proprietatea sau marca înregistrată a proprietarilor lor.